Eu personal nu tin minte sa fi avut la inceputul vietii sexuale ejaculari precoce, dar in cazul in care as fi fost pus intr-o asemenea situatie probabil ca ar fi trebuit sa am o partenera care sa nu ma complexeze.
Iar o ejaculare precoce, cand esti tanar, daca nu este rezultatul unei boli, eu cred ca e ok pentru ca te pregateste de viitor cand trebuie sa reusesti sa te mentii in forma pentru “fara numar”.
Se spune ca ejaculare precoce este cea mai frecventa problema a sexualitatii masculine, reprezinta eliminarea lichidului spermatic inainte sau la scurt timp dupa patrunderea penisului in vagin. In regnul animal o ejaculare rapida reprezinta un avantaj pentru ca scurteaza intervalul de timp in care cuplul este vulnerabil la atacul pradatorilor.
La oameni insa, o ejaculare precoce este privita diferit, mergand de la considerarea ei o manifestare a lipsei de experienta sexuala, din punctul de vedere al medicilor
chinezi din antichitate, pana la o afectiune functionala din punctul de vedere al medicinei moderne.
O ejaculare precoce nu trebuie privita ca un dezastru, o rusine sau un capat de tara, ea fiind pe deplin reversibila cu un efort sustinut si in cele mai multe cazuri fara prescrierea de medicamente.
Inlaturarea ejacularii precoce porneste de la controlul ejacularii. Multi dintre noi consideram ca ejacularea este un act reflex si in consecinta imposibil de controlat. Nimic mai eronat. Ejacularea poate fi controlata. Cu exceptia invaturilor din Tantra Yoga, Qi Gong si Kung Fu, prima incercare de sistematizare moderna a unor exercitii pentru controlul ejacularii a fost intreprinsa de Dr. James Semans in anii 50 si constituie baza tuturor procedurilor de succes folosite de sexologii din ziua de astazi. Multi dintre sexologi au adaugat exercitiilor originale variatii proprii. Invatarea controlului ejacularii implica doua deprinderi:
* capacitatea de a recunoaste cat mai bine senzatiile de excitatie sexulala si tensiune;
* capacitatea modifica comportamentul pentru a preveni sau intarzia ejacularea;
In timpul actului sexual exista doar o anumita perioada de timp cand barbatul isi poate controla ejacularea. Asa numita zona de control este cuprinsa intre inceputul stimularii penisului pana inainte de punctul in care controlul ejacularii devine imposibil.
Presupunand ca barbatul X doreste sa se bucure de un act sexual prelungit cu partenera sa, doreste sa savureze momente de excitatie sexuala crescuta fara insa a ejacula imediat. Pe masura ce se apropie de mijlocul si partea cea mai intensa a zonei de control, el va incetini miscarile de dute-vino si poate chiar se va opri pentru cateva secunde sau mai mult. Poate va incerca sa schimbe unghiul de patrundere al penisului in vagin prin modificarea pozitiei coapselor sau poate va face miscari circulare pentru cateva minute. Poate sa incerce sa-si urmareasca respiratia si sa respire lent si profund de cateva ori. Daca X stie ca mangaierea coapselor partenerei sau privitul chipului ei il determina sa aiba orgasm, va amana toate acestea pana cand doreste sa ejaculeze. Cu ajutorul
acestor modificari si prin evitarea activitatilor care determina orgasmul pana cand este gata, X este capabil sa stea in zona de control si totodata sa se simta bine. Atunci cand doreste sa ejaculeze, poate actiona in mod diferit.
Sa presupunem ca X, avand un bun control al ejacularii, dupa debutul unui act sexual isi aduce aminte ca el si partenera sa au doar cateva minute dupa care trebuie sa se imbrace si sa plece de acasa. In acest caz el va dori sa ejaculeze cat mai rapid posibil. Experienta trecuta il va ajuta sa-si atinga scopul. Va alege modul de penetrare cel mai excitant, va saruta partenera in modul lui preferat, ii va atinge sanii sau coapsele, ii va privi chipul si poate va apela la cele mai excitante fantezii sexuale. Desi cazul acesta se aseamana cu al unui barbat fara controlul ejacularii, exista o diferenta majora. In ultimul caz X a ales sa aiba un orgasm rapid. Un barbat care nu-si controleaza ejacularea nu are nici o alernativa, trecand de nivelul zero la excitatia maxima fara a face pauza. Este constient de momentul in care va ejacula dar nu cunoaste existenta zonei de control si nu stie ce ar putea face in aceasta zona.
Comportamentul lui X de a-si scurta sau prelungi actul sexual implica un numar de obisnuinte automate si aflate inafara campului constientei. Cel mai probabil nu va sti sa-ti spuna ce face pentru a-si controla ejacularea. Este la fel ca si mersul pe bicicleta. Nu poti spune in mod concret tot ceea ce faci pentru a te mentine in sa, dar bicicleta singura nu sta la verticala si nici cu un ciclist neexperimentat pe sa.
La partea cea mai de sus a zonei de control se afla punctul de inevitabilitate a ejacularii sau mai pe scurt punctul fara intoarcere. Acesta este punctul la care barbatul simte ca va ejacula. Si este exact ceea ce se intampla. Senzatiile percepute sunt determinate de contractiile prostatei si ale veziculelor seminale. Odata ce aceste contractii au loc, ejacularea este pe cale de a se produce si nimic nu o poate opri. Controlul ejacularii nu poate fi exercitat dincolo de punctul fara intoarcere.
Zona de control este reprezentata de senzatia de excitatie sexuala sau de tensiune. Pentru majoritatea barbatilor fara un control bun al ejacularii, este in general o combinatie a celor doua. Pentru multi barbati este dificil sa diferentieze senzatia de excitare sexuala de cea de tensiune, fapt neesential pentru cei care doresc sa dezvolte un control mai bun al ejacularii.
In timpul actului sexual, ceva in interiorul
tau creste in intensitate fie ca o numesti pasiune, tensiune sau excitare. Tot ceea ce trebuie sa faci este sa urmaresti aceasta senzatie. Cea mai buna metoda este de a te concentra asupra partilor corpului unde simti cel mai intens cresterea senzatiei de excitare/tensiune. Aceasta zona este pentru majoritatea barbatilor fie penisul fie scrotul. Trebuie sa stii la ce nivel senzatia atinge punctul fara intoarcere. Inainte de acest punct poti face ceva pentru a controla ejacularea.
Barbatii ca si X din exemplul anterior, au dobandit acest control in general fara sa-si dea seama ca invata ceva. Toti am invatat sa controlam unele reflexe, indiferent daca reusim sau nu sa controlam ejacularea. Controlul reflexului urinarii este exemplul cel mai bun. La un anumit moment, pe cand erai foarte mic, parintii ti-au spus ca nu mai este acceptabil sa uzi pantalonii. Ai invatat atunci in mod treptat sa recunosti senzatiile corpului tau care iti semnalau ca esti aproape de a urina si puteai comunica faptul ca trebuie sa mergi la olita. Puteai sa-ti dai seama ca ceva se intampla, dar nu puteai intarzia derularea reflexului. Pe masura ce ai crescut, controlul urinarii s-a desavarsit.
Nu numai ca stiai cand urinarea era iminenta, dara puteai exercita un anume control pentru a o intarzia. Daca erai la joaca sau in timp ce vizionai programul preferat la televizor, puteai sa contracti anumiti muschi, sa te plimbi prin incapere si puteai retine urina pentru un timp. Toate acestea s-au intamplat cu ceva ani in urma si probabil nu iti mai aduci aminte. Controlul a fost pe “pilot automat” pentru atata timp incat nu iti mai aduci aminte sa faci ceva in mod special pentru a controla mictiunea.