Azi îți scriu eu, în numele celei care te-a iubit. Îți cer iertare pentru că erai prima persoană care-i apărea dimineața în gând și ultima ce-o făcea să zâmbească înainte să adoarmă. Erau și nopți când încerca să te scoată din minte, însă a doua zi erai din nou acolo.
Iart-o că te sună în fiecare zi să te întrebe ce faci, dacă ai mâncat sau cum te simți și mai iart-o când, bolnav fiind, te sună mai des pentru a se asigura că-ți iei medicamentele și că ți-e mai bine.
Iart-o că, acaparată fiind de viața asta, te susține necontenit. Iart-o că-i acolo lângă tine oricând ai nevoie și mai iart-o că uneori se trece pe plan secund și se dă peste cap pentru a te ajuta pe tine.
Iart-o că în schimb a tot ce face așteaptă puțină dragoste – reală și onestă, iar nu vorbe goale și mai iart-o că, deși de cele mai multe ori nu primește nici măcar atat, te iartă de fiecare dată.
Iartă femeia din viața ta, fie că-i mamă, soție sau prietenă – iart-o că te-a iubit prea mult!