Imi pare rau ca nu ti-am raspuns la mesaj- la cel in care trebuie sa iti confirm data si locul intalnirii. Stiu ca am promis ca o sa o fac, dar nu am facut-o. Nu am uitat, sa stii ca nu. Si nici nu eram la munca prins cu treburi, sau nu a fost pentru ca nu am gasit momentul potrivit. Defapt chiar eram acasa: gateam citeam, gandeam. Dar totusi nu ti-am raspuns.
Urasc ca nu ti-am scris inapoi, pentru ca stiu cat e de rau sa astepti un mesaj care nu o sa-l primesti. Te cunosc. Stiu ca acum ti-ai facut in minte o lunga liste cu scuze pe care le-as putea avea si pe care le-ai putea crede. Nu ar trebui.
Stiu si faptul ca dupa multe ore de asteptare o sa incepi sa uiti de scuzele penibile si o sa intorci totul asupra ta. Ce nu ai facut bine? O sa iti reconstruiesti amintirile ultimelor doua saptamani, o sa reiei mesaj cu mesaj sa vezi unde ai gresit, o sa te gandesti pana si la faptul ca ai pus prea multe fete zambarete.
Nu ai gresit nimic. Defapt, nu ti-am raspuns pentru ca nu am stiut ce sa iti scriu. Sau si daca imi adunam gandurile si iti faceam invitatia corecta in locul potrivit ma tot gandeam daca as avea ce sa iti spun cand ne intalnim! Nu credeam ca o sa imi gasesc cuvintele , si eram sigur ca o sa ma blochez, sau o sa spun vreo idiotenie si nu o sa pot sa redresez discutia.
Adevarul e ca nu stiu de ce nu ti-am raspuns..si nu o sa stiu nici maine! Poate altadata. Poate acum nu trebuie, nu se poate,nu avem timp!