O tema din ce in ce mai intalnita din discutiile parintilor este legata de sexualitatea copiilor si uneori si despre homosexualitate. Faptul ca multi parinti aleg sa nu prea discute despre aceste aspecte, nu inseamna ca ele nu exista. Fiecare om este o fiinta sexuala si multi copii isi descopera sexualitatea la varste fragede si tot atunci unii, in rare cazuri, par a avea inclinatii spre persoane de acelasi sex.

De fapt, acest scenariu este aproape imposibil de suportat de catre multi parinti. Intrebari de genul urmator pot macina sufletul unui parinte: Daca fiica mea va deveni lesbiana? Va avea o viata normala? Daca fiul meu va deveni homosexual? Daca se va angaja in relatii cu persoane dubioase? Daca va contacta o boala mortala? Daca fiul/fiica meu/mea va vrea sa-si schimbe sexul? Daca va face asta si apoi va regreta? Daca va fi ridiculizat(a) de ceilalti? Daca va fi persecutat(a) fizic sau emotional?

Din pacate, in multe cazuri parintii prefera sa nu accepte ca ar putea trai un asemenea cosmar, precum acela de a-i veni copilul fata in fata pentru marea conversatie despre orientarea sa sexuala. Insa viata te poate pune si in fata acestui scenariu pe care mintea ta nu doar ca nu il concepe, dar pentru care nu este pregatit(a) nici ca reactie, nici ca raspuns, nici ca trairi, emotii, sentimente sau continuarea relatiei cu copilul tau “altfel”.

Dintr-o asemenea situatie, ambele parti pot iesi ranite: si copilul care se simte respins, neinteles, neiubit, marginalizat si singur, dar si parintele care nu poate accepta, nu intelege unde a gresit, de ce viata este asa de cruda si nedreapta cu el, uneori simte ca nu isi mai poate iubi copilul la fel si nu stie cum sa continue relatia cu el.

Tocmai ca sa poti anticipa o posibila orientare sexuala “altfel” a copilului tau, este crucial si fundamental important sa aveti inca de cand e mic discutii despre sex si sexualitate, sa ajungi sa iti cunosti copilul si din acest punct de vedere, sa nu afle de la anturaj, straini si media ceea ce trebuie sa stie de la tine ca parinte pe aceasta tema.

Urmatoarele randuri se adreseaza oricarui parinte care fie este preocupat, ingrijorat ca ar putea trai acest scenariu, fie este curios, fie este deja parintele unui copil homosexual si nu mai are ce sa faca cu privire la acest lucru.

– Nimic nu este mai nesanatos pentru tine si copil decat sa negi si sa eviti realitatea.

– Oricat de greu iti este sa discuti subiectul cu copilul tau, trebuie sa o faci. Decat sa taci, mai bine spune orice. Copilului nu ii pasa atat de mult daca intelegi 100% ceea ce traieste, cat are nevoie disperata sa il reasiguri ca il iubesti cu adevarat neconditionat. Acest lucru poate fi extrem de dificil la inceput, mai ales pentru parintii credinciosi si cu vederi nu foarte liberale. Dar nu uita, Dumnezeu ne cheama sa iubim chiar daca nu il intelegem pe celalalt, iar copilul tau este si ramane copilul tau si a-ti reafirma iubirea fata de el nu inseamna ca afirmi sustinerea si acceptul pentru felul in care alege sa isi traiasca viata.

– Copilul tau este mai ingrozit decat tine cu privire la aceste conversatii si la evolutia relatiei sale cu tine. Sunt doua lucruri care ti se cer ca parinte: sa iti iubesti copilul si sa fii acolo pentru el daca are nevoie de tine. Singurele ingrediente pe care le ai la dispozitie sunt intelepciunea ta, gratia ta si iubirea. El oricum este pregatit si terifiat de ce e mai rau: ca il vei da afara din casa sau ca vei inceta sa il mai iubesti.

– Trebuie sa mai stii ca majoritatea adolescentilor homosexuali are deja o imagine clara asupra orientarii lor sexuale la momentul in care decide sa vorbeasca cu parintii. Pentru ei, este o realitate a vietii lor sa fie atrasi de persoanele de acelasi sex si daca exista si reciprocitate, nu au o problema cu ei insisi. Aproape toti se asteapta la o reactie mai putin violenta din partea parintelui cand are loc prima conversatie, neluand in seama ca, in timp ce pentru ei subiectul nu e nou, pentru parinte este stire de ultima ora in viata sa si e complet nepregatit cum sa ii faca fata.

– Spune-i copilului ca ai nevoie de timp ca sa procesezi informatia si sa digeri realitatea. Fii onest, dar incearca sa ai o abordare pozitiva. Copilul este extrem de vulnerabil in asemenea momente. In el se duc lupte uriase si este rupt in doua, intre lumea lui si lumea din care faci tu parte, familia lui, trecutul lui. Nu obtii nimic daca recurgi la intrebari, daca ii tii lectii si predici sau daca il acuzi de tot ce e mai rau.

– Castiga timp fara sa spui cuvinte pe care le vei regreta si pe care nu le poti lua inapoi si incepe sa te documentezi despre homosexualitate. Sfatuieste-te cu partenerul tau de viata cum simtiti ca veti gestiona aceasta situatie a familiei sau vorbeste cu un prieten apropiat daca esti un parinte singur. La acest moment, iti prinde bine sa incepi sa te conectezi la oameni de incredere cu care sa impartasesti ganduri si trairi si sa pui intrebarile care iti macina fiinta.

– Cand incepi sa vorbesti cu copilul la un nivel mai profund, poti pune intrebari, dar asteapta-te ca vei primi si raspunsuri iar unele dintre ele te pot rani. Trebuie sa fii deschis la minte si sa intelegi ca ceea ce ti se raspunde este in concordanta cu setul mental al copilului si cu perspectiva sa asupra vietii care, desi este copilul tau, sange din sangele tau, poate fi total diferita de a ta.

– Daca copilul ar putea alege sa nu fie homosexual, ar face-o. Sunt sanse foarte mari ca deja a incercat acest lucru fara sorti de izbanda. Nu vei obtine nimic fortandu-l doar ca spui tu. Aceasta este inceputul unei aventuri greu de digerat, foarte lungi. El are nevoie de compasiunea ta, de intelegerea ta umana, sufleteasca nu neaparat rationala, nu de cat de gresit este si ce persoana odioasa este care te face de rusine in lume (chiar daca ceea ce simti este rusinea).

– Daca simti ca vrei sa scoti din tine cuvinte dure din cauza durerii sau furiei, mai bine spune-le partenerului de viata, unui prieten, preotului sau scrie-le in jurnal, nu le spune copilului.

Cum sa iti alini inima franta si ranita

In timp ce incepi sa procesezi informatia si treci de primul soc si vezi ca ai supravietuit, sunt sanse mari ca inima ta sa inceapa sa sufere profund. E foarte important ca tu sa iesi din aceasta provocare nu doar cu relatia cu copilul nedeteriorata major, dar si sanatos fizic, mental sau emotional si nu o epava, cu imagine de rusine sau de ratat.

Intai de toate, nu te invinovati. Aproape toti parintii cred ca este vina lor ca au un copil homosexual. Daca puteai sa fii un parinte mai bun pe alte domenii, legat de orientarea sexuala chiar nu aveai ce face sau cum schimba ori influenta lucrurile. Homosexualitatea este o problema adanca si complexa a fiintei umane. Daca pui vina pe tine, nu faci decat sa complici teribil aceasta experienta si nu esti de folos nimanui, mai ales ca nu ai cum sa fii de vina.

In al doilea rand, daca esti o persoana pentru care credinta este importanta, nu renunta la credinta in Dumnezeu, nu ii intoarce spatele. El nu te-a abandonat sau inselat, nu si-a abandonat nici copilul, pe copilul tau. Orientarea sexuala a copilului tau probabil ca nu L-a prins cu garda jos pe Dumnezeu si nu L-a impiedicat sa iti iubeasca copilul la fel. Pentru orice se intampla, Dumnezeu ofera iertare si asta trebuie sa invatam de la El. “Si ne iarta noua greselile, precum si noi iertam gresitilor nostri”…

In al treilea rand, asigura-te ca suferi in mod sanatos pentru tine. Este in regula sa te infurii si sa plangi cat vrei. A trece printr-un proces de suferinta este ceva sanatos pentru ca, hai sa fim sinceri, niciun parinte nu isi creste copilul crezand ca acesta va veni la el intr-o buna zi ca sa ii marturiseasca ca este homosexual. In suferinta si durerea ta, exista o mare pierdere cu care trebuie sa te confrunti: ca il vei vedea pe copil la casa lui si cu proprii sai copii biologici. Fiecare parinte va trece prin propriul proces de vina, rusine, furie, pierdere si acceptare conform limitei sale. Nu iti forta partenerul de viata sa parcurga procesul in acelasi ritm cu tine, desi e bine sa te asiguri ca isi gestioneaza emotiile intr-un mod sanatos. Daca ai prieteni de mare incredere sau un preot la care sa te confesezi, fa-o. Nu poti trece prin acesti pasi singur. Asa cum copilul are nevoie de sustinere si suport, la fel ai si tu. Este foarte important sa gasesti oamenii potriviti cu care sa vorbesti fie direct fie prin mail, telefon, social media, messenger. Cu cat le tii in tine sau sub pres, cu atat va fi mai greu pentru toata lumea.

In al patrulea rand, asigura-te ca iti evaluezi asteptarile. Mare grija: a forta consilierea psihologica nu va functiona. Da, este in regula sa apelezi la psihologi pentru salvarea relatiei familiale parinti-copii, dar nu pentru a-l convinge pe copil sa isi schimbe orientarea sexuala. Acest lucru poate fi atat inutil cat si dureros, au dovedit studiile. Tot ce poate functiona este ca relatia copilului tau cu cineva de acelasi sex sa se deruleze avand la baza credinta, cresterea spirituala impreuna, generozitatea, compasiunea, intr-ajutorarea semenilor aflati in nevoie, pentru ca accentul relatiei lor sa nu mai cada exclusiv pe partea sexuala ci si pe ce au ei de dat ca oameni in aceasta viata a lor.

Cu cat te rogi la Dumnezeu mai mult pentru a-I incredinta Lui aceasta provocare, pentru a te indruma cum stie El mai bine sa treci prin ea, cu atat poti iesi din capcana si valtoarea trairilor devastatoare care te pot sufoca. In ceea ce il priveste pe copilul tau, probabil ca pasii lui vor fi indrumati inapoi pe calea spre Dumnezeu. Nu iti pierde speranta, nu intrerupe iubirea pentru copilul tau, nu ii intoarce spatele si ia-ti cat timp ai nevoie ca sa accepti aceasta provocare a vietii asa cum sunt si altele de intensitati mai mici sau mai mari si pe care nu ai cum sa le schimbi, oricat de mult ai vrea.

SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.