Azi va spun o poveste cu un batran ce are 80 de ani si in fiecare dimineata vine si ia micul dejun cu sotia lui.

L-am intrebat de ce sotia lui este la azil, iar el mi-a raspuns ca are boala Alzheimer. L-am intrebat: sotia ta se va ingrijora daca tu nu ajungi sa iei micul dejun cu ea? A raspuns ca ea nu-si mai aduce aminte … nu mai stie cine este, ca de 5 ani nu-l mai recunoaste deloc. Am ramas surprins si i-am zis: “Incredibil! Ea nu te mai recunoaste si cu toate astea in fiecare dimineata ajungi aici si iei micul dejun cu ea.”

Batranul a zambit, s-a uitat adanc in ochii mei si mi-a strans mana, apoi a zis: “Ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu mai stiu cine este ea.”

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

PS: nu stiu cum sunteti voi … dar mie mi-a dat dauna totala si mi-a rupt sufletu’n doua :|
PS2: daca va veti intreba vreodata cum ar trebui sa intelegeti IUBIREA … uite ASA ar trebui inteleasa ca sa aveti dreptul sa vorbiti despre ea!