CLARVIZIUNEA

Termenul de clarviziune provine din cuvântul francez clairvoyance, care se traduce prin „vedere clară”. Aceasta înseamnă capacitatea unor oameni de a percepe evenimente din trecut, prezent sau viitor ce nu pot fi văzute cu ochii fizici. Se spune că un clarvăzător vede „cu ochii minţii”. În loc de clarviziune se folosesc şi expresiile: viziune limpede, percepţie ascuţită, intuiţie pătrunzătoare, cunoaşterea viitorului. Cuvântul „clairvoyance” a apărut în anul 1829. În prezent, acesta desemnează toate fenomenele de Percepţie Extrasenzorială (E.S.P., lb. engleză).

Există mai multe tipuri de clarviziune:

– Psihometria (obţinerea de informaţii prin atingerea obiectelor)

– Criptoscopia (vederea prin corpuri opace)

– Divinaţia (ghicitul în palmă, globul de cristal, cafea, cărţi de joc etc)

– Autoscopia (vederea propriilor organe interne)

– Telestezia sau vederea la distanţă (perceperea evenimentelor îndepărtate în spaţiu)

– Radiestezia (descoperirea unor obiecte îngropate, a surselor de apă subterane, a unor minerale etc)

– Retrocogniţia (cunoaşterea trecutului)

– Clarviziunea în actualitate (perceperea fenomenelor care se derulează în prezent)

– Precogniţia (previziunea, premoniţia, profeţia), care se referă la ghicirea unor fapte viitoare

– Paradiagnoza (stabilirea diagnosticului prin metode paranormale)

Persoanele înzestrate cu clarviziune au capacitatea de a vedea diverse scene care se petrec la mare distanţă faţă de ele, fără a-şi utiliza organele de simţ. Din acest motiv, unii dintre cei care posedă o astfel de abilitate sunt folosiţi în activitatea diverselor servicii de spionaj.

Clarvăzătorii contemporani reuşesc să descrie anumite obiecte ascunse de ochii lor, să citească în cărţi sau plicuri închise, să vadă fiinţe din lumea de dincolo de pragul morţii. Imaginile primite pe ecranul mental pot să fie concrete sau simbolice. Imaginile simbolice necesită o interpretare din partea clarvăzătorului. Expresia „ochii minţii” se referă la ceea ce yoghinii denumesc „cel de-al treilea ochi” sau „Ajna Chakra”, care este de fapt sediul clarviziunii. Situat în centrul frunţii, el este „ecranul” pe care apar imaginile numite „viziuni”. Datorită capacităţii de clarviziune, unii oameni reuşesc să vadă chiar şi energia pură (subtilă). Clarviziunea aurică reprezintă abilitatea de a vizualiza aura energetică (energia emisă de toate corpurile, însufleţite sau neînsufleţite).

Clarviziunea poate fi:

– subiectivă, atunci când imaginile apar numai în mintea omului, sau

– obiectivă, atunci când sunt recepţionate fapte, fenomene sau obiecte concrete.

Clarvăzătorul percepe gândurile, stările de spirit ale altora, desfăşurarea unor evenimente în timp şi spaţiu. El vede în interiorul oamenilor, animalelor, obiectelor etc. Viziunile se pot produce în stare de veghe ori hipnotică, sau în timpul somnului, prin apariţia viselor. Sunt capabili de clarviziune nu numai paranormalii, ci şi oamenii obişnuiţi. Adeseori, oamenii de ştiinţă găsesc soluţii la problemele lor ştiinţifice sub forma unor viziuni care le apar în vis.

Clarviziunea nu se identifică cu telepatia. Telepatul trimite un mesaj, prin puterea gândului, către o persoană aflată la distanţă, sau preia un astfel de mesaj în mintea sa. Clarvăzătorul vede imaginea unui eveniment, a unei persoane sau „filmul” unei situaţii din trecut, prezent sau viitor.

DETECTIVUL MEDIUM

Detectivul medium se mai numeşte detectiv psihic, detectiv psi, detectiv paranormal. Uneori, un astfel de medium poate avea preocupări în domeniul spionajului, primind astfel denumirea de spion psi. Mediumul este o persoană care poate să comunice cu spiritele. Percepţia sa extrasenzorială este atât de fină, încât el îşi modifică nivelurile energetice pentru a se acorda la vibraţia înaltă a lumii spirituale. Abilităţile mediumice se dezvoltă de-a lungul unei anumite perioade de timp. Această perioadă de „perfecţionare” în comunicarea cu entităţile astrale diferă de la un medium la altul. Mediumii sunt înzestraţi, fără îndoială, cu aptitudini paranormale, dar nu toţi paranormalii sunt şi mediumi în acelaşi timp. Mediumul este un individ dotat cu o funcţie telepatică ieşită din comun. El se manifestă ca un detectiv atunci când reuşeşte să obţină diverse informaţii, cu ajutorul spiritelor, în situaţii de genul următor:

– obţinerea de informaţii despre starea unor persoane dispărute: dacă se mai află în viaţă sau dacă au decedat;

– descoperirea cadavrelor unor persoane dispărute, care nu au putut fi găsite prin metodele obişnuite de investigaţie;

– aflarea cauzelor şi circumstanţelor dispariţiei unor persoane;

– acordarea ajutorului către autorităţile poliţieneşti şi familiile victimelor în cazuri de răpiri sau asasinate;

– cercetarea caselor bântuite de fantome;

– elucidarea unor cazuri de spionaj;

– clarificarea unor probleme de viaţă;

– stabilirea unor diagnostice, prescrierea de tratamente sau efectuarea operaţiilor sub îndrumarea unor spirite;

– găsirea unor obiecte sau animale dispărute.

Mediumii obţin adeseori informaţii cunoscute doar de către cei decedaţi, nu şi de cei aflaţi în viaţă.

În multe lucrări ştiinţifice se menţionează că este posibilă comunicarea între un medium şi spiritul unui mort. Se aduc şi dovezi în aces sens.

În SUA, există grupări de mediumi care ajută autorităţile poliţieneşti şi familiile victimelor în cazuri de răpire sau asasinat. O astfel de grupare este PSI SQUAD, înfiinţată de Beverly Jaegers.

KARMA

Karma este una dintre cele mai importante legi ale Naturii. Ea reprezintă doctrina fundamentală a religiilor din India, în viziunea cărora destinul omului este dependent de faptele săvârşite în vieţile sale anterioare.

Prin karmă putem înţelege fenomenul acţiunii şi reacţiunii, al cauzei şi efectului.

Karma vine din trecutul nostru spiritual. Datorită ei, suportăm diverse pedepse pentru greşelile săvârşite în vieţile anterioare. Karma înseamnă că fiecare dintre noi răspunde pentru propria fericire sau nenorocire. Ea ne însoţeşte până în clipa morţii. Din cauza ei are loc fenomenul reîncarnării spiritului. Toate gândurile şi faptele noastre determină reacţii care au consecinţe într-o viaţă sau alta.

Prin karmă se mai poate înţelege Legea Dragostei Divine. În virtutea acesteia, oamenii trebuie să înveţe ce este iubirea. Legea karmică este dură, dar, în esenţă, ea înseamnă dragoste şi dreptate.

Karma este independentă de timp. Omul poate suporta oricând consecinţele unor fapte săvârşite în alte vieţi. De legea karmei nu scapă nimeni. Faptele bune îşi primesc recompensa în această viaţă sau într-o viaţă viitoare. Putem recolta chiar acum roadele unor gesturi nobile săvârşite anterior.

Copilul care vine pe lume poartă în fiinţa sa un bagaj karmic, rezultat din faptele bune şi cele rele acumulate în alte vieţi. Se spune că un om care posedă un talent special l-ar fi moştenit dintr-o viaţă trecută. Copiii au amintiri din vieţile anterioare până la vârsta de 6 ani.

Există mai multe feluri de karmă:

1) Karma pe care o trăim în prezent vine din vieţile noastre anterioare, la ea adăugându-se faptele bune sau rele realizate în viaţa actuală .

2) Karma acumulată în această viaţă, pe care o vom plăti în vieţile viitoare.

3) Karma acumulată în alte vieţi, nesuportată încă, îşi va avea efectul în această viaţă sau în cele ce vor urma.

Karma îi protejează pe oamenii buni, dar îi pedepseşte pe cei răi, pentru ca ei să îşi îndrepte greşelile. Rolul karmei este acela de a menţine armonia absolută în lumea materială şi în cea spirituală.

Există o karmă individuală şi o karmă colectivă. Fiecare popor are o karmă colectivă, rezultată din ansamblul karmelor membrilor săi. Prin karma individuală, fiecare om suportă consecinţele propriilor fapte.

Karma nu reprezintă doar un sistem de pedepse şi recompense. Ea cuprinde şi obligaţia fiecărui om de a deveni mai bun, de a face faţă greutăţilor vieţii, de a evolua pe plan profesional, financiar, familial, spiritual etc. Acţiunea karmei ne oferă posibilitatea de a ne perfecţiona fiinţa. Îmbunătăţindu-ne viaţa prezentă, o vom optimiza şi pe cea viitoare.

Karma ne îndeamnă să ne corectăm faptele rele, să învăţăm din propriile greşeli şi să ne recăpătăm echilibrul pe care l-am zdruncinat în vieţile anterioare. Toate acţiunile noastre pozitive şi negative se acumulează în ceea ce numim Univers (Întregul cosmic). Doar prin karmă se poate face dreptate în Univers.

Fiecare om are o karmă spirituală, mentală, emoţională şi fizică.

Karma se manifestă atât prin fapte, cât şi prin gânduri. Simplul gest de a râde de durerea unui om sau de a-l dispreţui are o influenţă negativă asupra karmei celui care se manifestă în acest mod. A dispreţui un om înseamnă a umili demnitatea şi divinitatea din sufletul său. Această mare greşeală va fi plătită mai devreme sau mai târziu de către cel vinovat.

Faptele oamenilor pot fi bune, rele sau mixte. Consecinţele faptelor bune sunt:

– eliberarea minţii de gândurile egoiste şi grosiere;

– o stare de fericire lăuntrică pe toată durata vieţii;

– dacă mintea omului a fost complet purificată în timpul vieţii, spiritul său nu va mai fi obligat să se reîncarneze.

Faptele rele pot avea drept rezultate:

– degradarea calităţii minţii, care va deveni din ce în ce mai impură;

– accentuarea suferinţelor spiritului în perioada Marii Judecăţi Divine, cea de după moartea fizică;

– dacă omul care tocmai a decedat are o karmă foarte rea, spiritul se va reîncarna într-o fiinţă de calitate inferioară din punct de vedere fizic, moral şi spiritual. Ea va întâmpina în noua viaţă o mulţime de piedici şi pericole, care o vor obliga să sufere pentru ispăşirea greşelilor săvârşite în viaţa precedentă.

Faptele cu caracter mixt reprezintă un amalgam de bine şi rău. Printre consecinţele lor distingem:

– mintea omului este parţial pură şi parţial impură;

– spiritul său este atras când de rai, când de iad;

– următoarea încarnare va fi într-o fiinţă de calitate mediocră.

Omul trebuie să devină oglinda binelui din Natură: să comită numai fapte bune, să iubească, să ajute, să-i facă pe alţii fericiţi. Dacă prin acţiunile sale va face oamenii să sufere, va culege la rândul său durere, provocându-şi mereu circumstanţe nefavorabile. Omul înţelept este atent şi vigilent. Nu permite gândurilor rele să îi copleşească mintea. Discernământul său desparte binele de rău, adevărul de minciună. Astfel, omul înţelept îşi creează un caracter nobil. El vorbeşte puţin, rostind numai cuvinte măsurate. Îşi dezvoltă răbdarea, spune adevărul, îşi controlează gesturile, evită violenţa.

Calitatea omului şi mediul în care trăieşte sunt dependente de karma acumulată în vieţile anterioare ale spiritului său. Totuşi, omul îşi poate modela karma după bunul plac, dacă ea încă nu s-a manifestat. Trăind liniştit şi străduindu-se să realizeze tot ceea ce îşi doreşte, el va observa, la un moment dat, că eforturile de fiecare zi vor da roadele aşteptate. Starea de apatie, de indiferenţă, lipsa de patriotism, ura reciprocă, suspiciunea, conflictele repetate la nesfârşit conduc spre agravarea karmei individuale, dar şi a celei colective. Evenimentele tragice ale vremurilor noastre sunt un semnal de alarmă în această privinţă.

TELEPATIA

Prin telepatie se înţelege transmiterea gândurilor la distanţă, a unor stări emoţionale sau simptome fizice, dar şi capacitatea de a le prelua din mediul înconjurător. Prin telepatie se poate comunica mental nu numai cu oameni, dar şi cu animale, plante sau alte fiinţe. De asemenea, se poate cerceta la distanţă corpul unui om, se vizitează cu mintea locuri îndepărtate, pot fi contactate persoane cu ajutorul unor obiecte care le aparţin. Telepatia face posibilă comunicarea unora dintre noi cu fiinţele inteligente din lumea de dincolo de moartea fizică. Telepatia este nelipsită din viaţa noastră de zi cu zi. La toţi oamenii, comunicarea telepatică are loc în mod spontan, fără a fi controlată de cineva. Prin telepatie primim o infinitate de informaţii de la fiinţele din jurul nostru. Unele persoane îşi pot folosi telepatia în mod conştient. Acestea se numesc mediumi sau telepaţi. S-a constatat pe cale experimentală că un creier nu poate fi împiedicat să-şi transmită gândurile pe cale telepatică. Persoana care acţionează în felul acesta se numeşte emiţător. Cel care primeşte (recepţionează) mesajul emiţătorului se numeşte receptor. Există telepatie şi în timpul somnului. Prin visul telepatic aflăm situaţii trăite de diverse persoane, care ne sunt sau nu rude. Cazuri deosebite de telepatie se pot întâlni între părinţi şi copii, între fraţi (mai ales gemeni), între rude, prieteni, între medici şi pacienţii lor. Uneori putem comunica telepatic şi cu persoane pe care nu le cunoaştem.

Există telepatie şi în perioada intrauterină. Femeia însărcinată discută mental cu foetusul din burtica sa. Acesta recepţionează emoţiile mamei, dragostea şi gândurile ei. După naştere, legătura telepatică dintre mamă şi copil devine deosebit de puternică. Copiii mici sunt foarte sensibili din punct de vedere extrasenzorial. Ei ghicesc gândurile părinţilor, ştiu lucruri care nu li s-au relatat niciodată, răspund uneori la întrebările încă nerostite de părinţii lor. Până la 7 ani, telepatia copilului este foarte activă. După aceea scade, odată cu înaintarea în vârstă. Se spune că însuşirea limbajului de către copii se produce cu ajutorul telepatiei. Din păcate, pe măsura ce îşi dezvoltă limbajul, copilul îşi diminuează treptat capacitatea de a comunica mental, adică telepatic. Persoanele în vârstă, la care auzul şi văzul slăbesc în mod accentuat, mai ales bolnavii imobilizaţi la pat, pot să sufere o dezvoltare accentuată a aptitudinilor telepatice.

Toate fiinţele posedă capacitatea de a comunica mental. Mai mult chiar, aceasta este înnăscută. Mulţi oameni îşi reprimă aptitudinile paranormale, inclusiv telepatia, din cauza presiunii sociale. Teama de nu fi etichetaţi drept anormali, nebuni sau demonizaţi, îi determină să se comporte ca şi cum pentru ei astfel de aptitudini nici nu ar exista.

Peste tot în lume şi dintotdeauna oamenii se folosesc de obiecte pentru a-i găsi pe cei dispăruţi. Toţi cei care ating un obiect lasă un fel de urmă pe acesta, urmă pe care persoanele sensibile, cu capacităţi paranormale deosebite o pot percepe.

Obiectele ne transmit informaţii despre povestea lor şi despre oamenii care s-au aflat în posesia lor. Avem cu toţii aptitudinea de a percepe evenimente produse în trecut când intrăm în contact cu un obiect, o încăpere, o clădire. Persoanele considerate mediumi, care posedă aptitudini paranormale puternic dezvoltate, pot să relateze experienţele trăite în locuri necunoscute.

Termenul super-psi se referă la faptul că două persoane străine una de alta pot să comunice telepatic prin intermediul unei persoane cunoscute de amândouă. De exemplu, medicul poate să devină un medium prin care trec informaţiile ce se transmit de la un pacient la altul.

Telepatia super-psi poate avea loc atât între persoane aflate în stare de trezie, cât şi în timpul somnului, prin intermediul viselor.

SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here