Compunerea unei melodii este, in multe feluri, ca si facutul unui tort. Aproape oricine o poate face. In aparenta consta numai din a selecta ingredientele potrivite si a le combina conform unei retete prestabilite. Totusi, compunerea de melodii nu e chiar atat de simpla. Precum doi oameni pot folosi aceleasi materiale, urma aceiasi formula si totusi obtine doua rezultate diferite, asa este si in domeniul muzicii, aceleasi idei ritmice si vocale putand fi folosite pentru a creat un hit de durata, sau un amalgam lipsit de gust.

Cert este ca, in timp ce e destul de simplu sa compui o melodie, compunerea unei melodii de calitate este o realizare pe care putini o stapanesc. In fiecare an sunt copyright-ate mii de melodii, iar si mai multe sunt compuse, fara a fi trimise la biroul de copyright. Din aceasta multime de material creativ, numai o fractiune este publicata, iar o parte si mai mica se transforma in hituri.

Pentru a concura cu succes impotriva celorlalti, compozitorul trebuie sa dea dovada de ceva talent natural in a nascoci idei muzicale sau vocale, sa dezvolte aceste idei intr-o melodie perfecta, din punct de vedere tehnic, sa caute, accepte si aplice criticism sincer si sa aiba destula rezistenta si incredere in sine ca sa accepte respingeri, si sa nu se dea batut.

Compozitorul de succes – barbatul sau femeia care produce un numar constant de publicatii si are o medie acceptabila de hituri – a gasit, prin incercari si esecuri, o formula care a dat dovada de succes, si de care poate depinde pentru a produce melodii care depasesc sau sunt la acelasi nivel cu standardul necesar. Asta nu inseamna ca scriitorul foloseste aceeasi idee melodica sau vocala in fiecare melodie pe care o compune, desi se poate distinge o anume “semnatura” in cele mai multe cazuri.

Mai exact, o astfel de formula este formata doar dintr-o combinatie de obiceiuri, care au demonstrat, prin experienta, ca dau rezultatele dorite. Formula e foarte individuala. De exemplu, un compozitor poate descoperi ca are rezultate mai bune daca gaseste mai intai melodia, iar numai apoi versurile; altul, prin metoda inversa; altul, printr-o combinatie, etc. Aceste formule nu sunt descoperite peste noapte. Bazate pe experienta si munca grea, ele sunt create numai cand tehnica propriu-zisa a compusului a fost stapanita si asimilata.

Desi melodia populara isi are radacinile in vechile cantari englezesti, forma pe care o stim noi azi are mai putin de un secol. De fapt, a fost numai la inceputul secolului 20, cand dansul public a devenit popular, ca s-a acceptat o forma standard a melodiilor. In ultimii 40 de ani, prioritatea si gustul popular au impus anumite standarde, pe care o melodie trebuie sa o indeplineasca pentru a putea fi considerata comerciala. Aceste standarde pot fi rezumate in urmatoarele reguli de baza:

1. Melodia trebuie sa aiba tempo de dans.
2. Melodia trebuie sa fie bazata pe o tema scurta.
3. Tema melodica trebuie sa fie in conformitate cu anumite tipare.
4. Melodia trebuie sa fie destul de simplu de fredonat, cantat si tinut minte de ascultatorul mediu.
5. Ideea versurilor trebuie sa fie pe placul majoritatii.
6. Titlul trebuie sa fie scurt, usor de retinut si modern.
7. Tiparul versurilor trebuie sa-l urmeze pe cel al melodiei.
8. “Povestea” versurilor ar trebui sa formeze titlul.
9. Versurile si melodia trebuie sa fie in acelasi ton.
10. Tratarea atat a melodiei cat si a versurilor trebuie sa fie originala si noua.

Aceste 10 lucruri reprezinta, pe scurt, formula pentru o melodie de succes. Ele par sa necesite o cantitate mare ge ingeniozitate si pricepere din partea compozitorului. De fapt, majoritatea factorilor se imbina intr-un mod atat de natural incat, cu putina experienta si exercitiu, compozitorul poate sa indeplineasca toate cerintele cu un minim de efort constient.

SHARE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here